Salvati democratia!


Am sentimentul ca romania de astazi nu este mult diferita de romania lui ceausescu. Am trait acele vremuri, tanar fiind, fara a imi pune prea multe intrebari despre sistemul politic si social in care traiam.  Imi amintesc insa de stabi puternici, functii importante, oameni cu care este mai bine sa fii prieten si de nevoia de a te descurca. Aproape totul era posibil daca cunosteai pe cine trebuie. ceea ce astazi se numeste „social network” era o calitate care atunci trebuia neaparat cultivata pentru a supravietui.
Cat de falsa era acea societate! intr-un cuvant „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca lucram…” observati ca nu folosesc cuvinte ca „comunism” etc… eu cred ca aceasta stare de lucruri se intalneste deasemenea in alte tari cu diferite regimuri politice. O intalnim dealtfel si in societatea noastra actuala.
Ceea ce este comun acestor regimuri este in locul si rolul politicianului in societate precum si atitudinea societatii in ansamblu fata de cei care ii conduc destinele la un moment dat.
Ce este in fond un politician? Este el un Mesia, cu puteri supranaturale care eventual scoate/afunda o tara din/in criza?
Din experienta tarilor democratice politicianul este pur si simplu o slujba. un job in care trebuie sa ai anumite cunostinte, calitati si sa dai un anumit randament. Totul in scopul de a asigura o viata mai buna cetateanului, cel care in ultima instanta ii plateste acestuia salariul.
O slujba platita care in plus solicita si o atitudine morala, standard in lumea civilizata de astazi.
Ne lovim in schimb de o atitudine superioara, dispretuitoare, de vataf, a celui care temporar in numele si pe banii nostri detine o functie. Ne lovim zilnic de o astfel de atitudine si din pacate nu reactionam decat local, punctual. Ne enervam, facem scandal, asteptam cu rabdare sa fim calcati in picioare de proasta organizare, neimplicare, scarba, dispret. Ne plecam capul, ne rugam pentru o „favoare” atunci  cand este vorba de un lucru normal pe care administratia – statul –  este obligat sa il faca, in ultima instanta fiind vorba de banul cetateanului. De ce ne bucuram si suntem multumiti atunci cand un ales local „face” ceva. De ce ne bucura „normalul”,  si acesta uneori de o calitate mediocra, atunci cand de fapt acel ales face „ceva”, o strada, o scoala,  un parc, tot pe banii nostri. ne bucuram doar pentru ca nu a bagat totul in buzunar?
Aici este rolul nostru, al fiecarui cetatean. sa vedem critic, sa ne cunoastem drepturile si sa pretindem servicii de calitate fara a ne „descurca”.
Sa luam un exemplu: Cum este inca posibil ca dna. Anastase sa fie inca in functie dupa furtul voturilor in parlament? care sunt mecanismele prin care acest lucru este acceptat in societate? de ce la noi in romania acest lucru este posibil? sunt multe exemple in societatile democratice unde fapte marunte sunt sanctionate prompt si sever. Presiunea este atat de mare incat cel vizat nu mai poate ramane in functie si suporta consecintele legale. ce pot face eu ca cetatean ca aceasta minciuna ordinara sa fie pedepsita? de ce ne raportam intotdeauna la alte tari numai atunci cand ne convine?
Cei care inchid acum ochii o fac cu grave consecinte pentru dezvoltarea democratica a acestei tari.
Unde sunt „intelectualii” romaniei in acest moment?
Pai sunt acolo unde au fost si pe vremea lui ceausescu! in „biblioteci” 🙂
acesta a fost mecanismul prin care cangrena regimului ceausist a pus stapanire
pe romania. acea combinatie intre tiranie si supunere oarba sau putin cartitoare. romaniei ii merge prost si pentru ca are „intelectualii” pe care-i merita. „anticomunismul” in acest context este un cuvant gol, o forma fara fond.
Asta pentru ca anticomunisti galagiosi nu fac altceva decat sa se comporte in acelasi mod ca in regimul ceausescu. Nu as defini ideologic acel regim pentru ca din multe puncte de vedere retraiesc astazi acele vremuri. „realizari marete”, politica mincinoasa, nerespectarea pe fata a legilor.
Vom progresa atunci cand noi ca societate vom reactiona cum se cuvine la aceste incalcari grave ale democratiei.
Atata timp cat „capul plecat sabia nu-l taie” va fi motto-ul societatii romanesti, ne meritam soarta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: